sculptor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÚLPTOR, sculptori, s. m. Artist care se ocupă cu sculptura. – Din
fr. sculpteur, lat. sculptor, -oris.sculptor (Dicționar de neologisme, 1986)SCÚLPTOR s.m. Artist care se ocupă cu sculptura. [Cf. fr.
sculpteur, lat.
sculptor].
sculptor (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCÚLPTOR s. m. artist care se ocupă cu sculptura. (< fr.
sculpteur, lat.
sculptor)
sculptor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scúlptor (sculp-tor) s. m.,
pl. scúlptorisculptor (Dicționaru limbii românești, 1939)*sculptór m. (lat. sculptór, -óris). Acela care sculptează:
Fidias, Praxitele, Miche- langelo aŭ fost marĭ sculptorĭ. — Și
scúlptor (ca
píctor). Fem. -
oáre, pl. tot așa.
sculptor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sculptor m. cel ce sculptează.
sculptor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCULPTÓR, sculptori, s. m. Artist care se ocupă cu sculptura. — Din
fr. sculpteur, lat. sculptor, -
oris.