sculptare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCULPTÁRE s. f. Acțiunea de
a sculpta; sculptat. –
V. sculpta.sculptare (Dicționar de neologisme, 1986)SCULPTÁRE s.f. Acțiunea de a sculpta și rezultatul ei; sculptat. [<
sculpta].
sculptare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sculptáre (sculp-ta-) s. f.,
g.-d. art. sculptắriisculptare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCULPTÁRE s. f. Acțiunea de
a sculpta; sculptat. —
V. sculpta.