sculament - explicat in DEX

sculament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCULAMÉNT, sculamente, s. n. (Med.; pop.) Blenoragie. – Din ngr. skulaménto.

sculament (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sculamént (-te), s. n. – Blenoragie. It. scolamento (fr. écoulement), prin mijlocirea ngr. σϰουλαμέντο (Tiktin; Gáldi 249).

sculament (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
sculament, sculamente s. n. (pop.) blenoragie

sculament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sculamént (pop.) s. n., pl. sculaménte

sculament (Dicționaru limbii românești, 1939)
sculamént n., pl. e (ngr. sko- și skulamento, d. it. scolamento, scurgere, d. scoláre, lat. excolare, a se scurge. V. scur). Scurgere, o boală urîtă caracterizată pintr’un puroĭ care se scurge din organele genitale și care apare pînă în 5 zile de la molipsire.

sculament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCULAMÉNT, sculamente, s. n. (Med.; pop.) Blenoragie. — Din ngr. skulaménto.