scul - explicat in DEX

scul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCUL, sculuri, s. n. Legătură de fire continue de lână, bumbac, mătase, etc. înfășurate în formă de colac, în vederea unor operațiuni de finisare sau pentru livrare. [Pl. și: scule] – Din ngr. skullí.

scul (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
scul (-luri), s. n. – Legătură de fire în formă de colac. Ngr. σϰουλί „furcă”, σϰουλίδι „scul” (Cihac, II, 697; Roesler 575; Gáldi 249).

scul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scul s. n., pl. scúluri

scul (Dicționaru limbii românești, 1939)
scul n., pl. urĭ (ngr. skuli, caĭer, furcă). Sud. Legătură de 30-40 de jurubite la rîșchitor. — În nord. caleap. În Maram. scul = jurubiță.

scul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scul n. jurubiță de fire toarse: sculuri de mătase. [Gr. mod.].

scul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCUL, sculuri, s. n. Legătură de fire continue de lână, de bumbac, de mătase etc., înfășurate în formă de colac, în vederea unor operații de finisare sau pentru livrare. [PI. și: scule] — Din ngr. skullí.