scroambă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCROÁMBĂ, scroambe, s. f. (
Reg.; mai ales la
pl.) Cizmă grosolană sau nepotrivită pe picior; încălțăminte foarte uzată. [
Var.:
scrábă, șcrábă s. f.] – Din
ucr. șkrab.scroambă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scroámbă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. scroámbei; pl. scroámbescroambă (Dicționaru limbii românești, 1939)scroámbă (
oa dift.) f pl.
e (var. din
scrab).
Est. Iron. Scîrtoajă, sfîrloagă, încălțăminte foarte uzată:
ce țĭ-aĭ pus scroambele aici ? V.
scarp.scroambă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCROÁMBĂ, scroambe, s. f. (
Reg.; mai ales la
pl.) Cizmă grosolană sau nepotrivită pe picior; încălțăminte foarte uzată. [
Var.:
scrábă, șcrábă s. f.] — Din
ucr. škrab.