scroafă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCROÁFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului (sau a mistrețului). ◊
Expr. S-a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ◊ Compus:
scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roșcate, pe alocuri negre
(Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimțite, fără caracter etc.).
2. Lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimerește bine. –
Lat. scrofa.