scriitură - explicat in DEX

scriitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCRIITÚRĂ, scriituri, s. f. 1. (Fam.) Fel de a scrie; scriere (2), scris¹ (2). ♦ Fel de scriere, sistem grafic. 2. Text; p. ext. conținut al unei scrieri. 3. Aspectul tehnic al unei compoziții muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -itură.

scriitură (Dicționar de neologisme, 1986)
SCRIITÚRĂ s.f. Modalitatea de a scrie, de a realiza actul scrisului; artă scriitoricească. V. stil. [< scrie, după fr. écriture].

scriitură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCRIITÚRĂ s. f. 1. modalitatea de a scrie o operă beletristică, de a realiza actul scrisului. ◊ artă scriitoricească. 2. aspect tehnic al unei compoziții muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. (după fr. écriture)

scriitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scriitúră (scri-i-) s. f., g.-d. art. scriitúrii; pl. scriitúri

scriitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
scriitúră f., pl. ĭ. Scriere, scris, felu de a scrie în ceĭa ce privește forma literelor: o scriitură verticală. Lucru scris.

scriitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCRIITÚRĂ, scriituri, s. f. 1. (Fam.) Fel de a scrie; scriere (2), scris¹ (2). ♦ Fel de scriere, sistem grafic. 2. Text; p. ext. conținut al unei scrieri. 3. Aspectul tehnic al unei compoziții muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. [Pr.: scri-i-] — Scrie + suf. -itură.