scrijea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scrijeá (-éle), s. f. – Felie, bucată, tăietură. –
Var. scrijeală, scrijetură. Sb.,
cr. skriška, križka (Cihac, II, 334; Tiktin), din
sb. krizati „a tăia”. –
Der. scrijeli (
var. scrijela, scrijila, scrijili),
vb. (a zgîrîia, a rîcîi; a sfîșia, a rupe; a inciza; a grava), poate legat și de
sl. scrižalĭ „scîndură, tablă”;
scrijelitură (
var. scrijelătură, scrijălătură, scrijitură etc.),
s. f. (zgîrîietură, tăietură; ruptură; fisură, plesnitură).
scrijea (Dicționaru limbii românești, 1939)scrijeá f., pl.
ele (d.
scrijesc).
Est. Felie saŭ așchie:
scrijele de curechĭ, de coajă de pin, de mere uscate. – În Ban.
scrijătură, pl.
ĭ.scrijea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scrijea f. Mold. felie:
niște scrijele de curechiu. [Abstras din slav. KRIJATI, a tăia (cf. serb. SKRIȘKA, scrijea)].