scotoceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCOTOCEÁLĂ,scotoceli, s. f. Scotocire. – Scotoci + suf. -eală.
scotoceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scotoceálă s. f., g.-d. art. scotocélii; pl. scotocéli
scotoceală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCOTOCEÁLĂ,scotoceli, s. f. Scotocire. — Scotoci + suf. -eală.