scotocire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOTOCÍRE, scotociri, s. f. Acțiunea de
a (se) scotoci; căutare amănunțită, cercetare minuțioasă, scotoceală. –
V. scotoci.scotocire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scotocíre s. f.,
g.-d. art. scotocírii; pl. scotocíriscotocire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCOTOCÍRE, scotociri, s. f. Acțiunea de
a (se) scotoci, căutare amănunțită, cercetare minuțioasă, scotoceală. —
V. scotoci.