scorțișoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCORȚIȘORÍU, -ÍE, scorțișorii, adj. (Rar) De culoarea scorțișoarei. –
Scorțișoară +
suf. -iu.scorțișoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scorțișoríu (rar)
adj. m.,
f. scorțișoríe; pl. m. și
f. scorțișoríiscorțișoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCORȚIȘORÍU, -ÍE, scorțișorii, adj. (Rar) De culoarea scorțișoarei. —
Scorțișoară +
suf. -iu.