scopt (Dicționaru limbii românești, 1939)
scopt, scoaptă adj. Copt prea tare (vorbind de prăjiturĭ), fert și scăzut prea tare (vorbind de lapte cu orez ș.a.). Pele scoaptă, pele prea uscată. V. răscopt.
scopt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scopt a. Mold. tare uscat (vorbind de piele): mi-ai pus piele scoaptă, cârpaciule; CR. ║ n. Mold. lapte din zer și brânză de vacă. [V. scoace].