scorțișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCORȚIȘÓR, scorțișori, s. m. Numele mai multor specii de arbori exotici a căror scoarță este folosită drept condiment sau în medicină. – Din
scorțișoară (derivat regresiv).
scorțișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scorțișór s. m.,
pl. scorțișóriscorțișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scorțișor m. arbore cultivat mai ales în insula Ceylan
(Cinnamomum zeylanicum).scorțișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCORȚIȘÓR, scorțișori, s. m. Numele mai multor specii de arbori exotici a căror scoarță este folosită drept condiment și în medicină. — Din
scorțișoară (derivat regresiv).