scorombar - explicat in DEX

scorombar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCOROMBÁR, scorombari, s. m. (Bot.; reg.) Porumbar¹. – Scoroambă + suf. -ar.

scorombar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scorombár (reg.) s. m., pl. scorombári

scorombar (Dicționaru limbii românești, 1939)
scorombár m. (d. scoroambă). Munt. Porumb, porumbar (prun).

scorombar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scorombar m. Bot. porumbar. [V. scoroambă].

scorombar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCOROMBÁR, scorombari, s. m. (Bot.; reg.) Porumbar¹. — Scoroambă + suf. -ar.