scorpie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÓRPIE, scorpii, s. f. 1. (
Pop.) Scorpion (
1). ♦ (În basme) Ființă cu însușiri supranaturale, închipuită de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flăcări pe nări și al cărei sânge ar avea însușiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele.
2. (
Astron.;
pop.) Scorpion (
2).
3. Compus:
scorpie-de-mare = pește teleostean marin cu aspect respingător, cu țepii înotătoarelor foarte veninoși
(Scorpaena porcus). – Din
sl. skorpija.