scorojire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCOROJÍRE,scorojiri, s. f. Faptul de a se scoroji. – V. scoroji.
scorojire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scorojíre s. f., g.-d. art. scorojírii; pl. scorojíri
scorojire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCOROJÍRE,scorojiri, s. f. Faptul de a se scoroji. — V. scoroji.