scorneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCORNEÁLĂ, scorneli, s. f. Scornitură. –
Scorni +
suf. -eală.scorneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scorneálă s. f.,
g.-d. art. scornélii; pl. scornéliscorneală (Dicționaru limbii românești, 1939)scorneálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a scorni. Scornitură.
scorneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCORNEÁLĂ, scorneli, s. f. Scornitură. —
Scorni +
suf. -
eală.