scorbură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÓRBURĂ, scorburi, s. f. 1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru;
p. ext. trunchi de copac găunos, putrezit.
2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peșteră;
p. gener. cavitate, gaură, scobitură. –
Et. nec.scorbură (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scórbură (-ri), s. f. –
1. Scobitură în trunchiul unui arbore. –
2. Cavitate, gaură, văgăună. –
Var. scorboră. Mr. scrobu. Lat. scrobis, printr-o metateză *
scorbis (Pușcariu 1561; REW 7747);
cf. it. scroba „groapă” (Battisti, V, 3426); finala se explică, printr-un
dim. latin *
scorbŭla (Candrea,
Éléments, 44; Pascu,
Beiträge, 12; Bogrea,
Dacor., I, 257; Candrea), sau mai bine printr-un rezultat
rom. *
scorb, pl. scorburi, cu
sing. analogic (Tiktin; Byck-Graur 29).
Der. din
corbis, prin intermediul unui
dim. corbula (Giuglea,
LL, II, 24) sau al unei rădăcini preromanice *
karabo- „scorbitură” (Hubschmidt,
Praeromanica, Berna 1949, 93) pare îndoielnică.
scorbură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scórbură s. f.,
g.-d. art. scórburii; pl. scórburiscorbură (Dicționaru limbii românești, 1939)scorbúră f., pl.
ĭ (rudă cu bg.
korúba, scorbură,
korúbka, găoace de oŭ. Cp. și cu lat.
scrobis, groapă, dim.
scróbula, de unde, pin met., ◊
scórbula. Înrudite:
coroagă, corobaĭe, corobană, coroboĭos, scorojesc). Mare scorbitură naturală într’un copac:
veverițele trăĭesc pin scorburĭ. – În Munt. est și
bórtură.scorbură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scorbură f.
1. trunchiu scobit;
2. scobitură, cavitate:
în scorbura munților. [Tras din pl. lui
scorb].
scorbură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÓRBURĂ, scorburi, s. f. 1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru;
p. ext. trunchi de copac găunos, putrezit.
2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peșteră;
p. gener. cavitate, gaură, scobitură. —
Et. nec.