scorbură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÓRBURĂ, scorburi, s. f. 1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru;
p. ext. trunchi de copac găunos, putrezit.
2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peșteră;
p. gener. cavitate, gaură, scobitură. –
Et. nec.