scorțișoară - explicat in DEX

scorțișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCORȚIȘOÁRĂ s. f. 1. Scoarța aromatică, de culoare roșcată-cenușie, a scorțișorului, folosită drept condiment și în medicină. 2. (Reg.) Vopsea roșie (obținută din lemnul unui arbore exotic). – Scoarță + suf. -ișoară.

scorțișoară (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
SCORȚIȘOARĂ s.f. Scoarța aromatică a unor arbori exotici veșnic verzi (Cinnanomum zeylanicum și Cinnamomum cassia), comercializată uscată sub formă de batoane de aproximativ 10 cm lungime, sub formă de bucățele sau gata măcinată, de culoare maronie-roșcată. Se utilizează în bucătăria occidentală mai ales pentru aromatizarea produselor de cofetărie, dar în țările orientale și la condimentarea preparatelor culinare (carne, pui, pește), în special în amestecuri tradiționale.

scorțișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scorțișoáră s. f., g.-d. art. scorțișoárei

scorțișoară (Dicționaru limbii românești, 1939)
scorțișoáră f. (oa dift.) f., pl. e (dim. d. scoarță). Scoarța unuĭ fel de dafin din India, China și Guyana. Scorțișoara e cafenie foarte aromatică și se întrebuințează pisată la prăjiturĭ saŭ feartă la compoturĭ, precum și în medicină ca stomahic și carminativ supt numele de cortex cinnamóni acúti. Cea maĭ bună e cea din Ceylon (cinnamónum zeylanicum), ĭar cea din China (cinnamónum [cassia saŭ aromáticum]) nu e așa de bună.

scorțișoară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scorțișoară f. scoarța aromatică a scorțișorului, întrebuințată în bucătărie ca condiment și în medicină.

scorțișoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCORȚIȘOÁRĂ s. f. 1. Scoarța aromatică, de culoare roșcată-cenușie, a scorțișorului, folosită drept condiment și în medicină. 2. (Reg.) Vopsea roșie (obținută din lemnul unui arbore exotic). — Scoarță + suf. -ișoară.