scociorî (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. (
Pop. și
fam.)
1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli.
2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊
Refl. Se scociorăște în buzunare. ◊
Tranz. Ce tot scociorăști acolo? ♦
Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta.
3. Tranz. Fig. A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [
Var.:
scociorí vb. IV] –
Et. nec.