scociori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOCIORÍ vb. IV
v. scociorî.scociori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCOCIORÍ vb. IV v.
scociorî.scociorì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scociorì v.
1. Mold. a scotoci, a căuta și scoate de unde e ascuns;
2. a scorni furtuni. [Dintr´un primitiv
cociur, cotoiu (pol. KOCZUR), metaforă analogă cu a sinonimului
scotocì].