scoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii sau a joagărului; lăptoc, uluc. ♦ Groapă, adâncitură făcută de apa care cade din scoc (
1) ♦
P. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid.
2. Construcție din lemn în formă de jgheab, pe care alunecă buștenii de la locul de tăiere până la căile de transport.
3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din
scr. skok.