scociorî (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. (
Pop. și
fam.)
1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli.
2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊
Refl. Se scociorăște în buzunare. ◊
Tranz. Ce tot scociorăști acolo? ♦
Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta.
3. Tranz. Fig. A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [
Var.:
scociorí vb. IV] –
Et. nec.scociorî (Dicționar de argou al limbii române, 2007)scociorî, scociorăsc (pop.) I. v. t. 1. a privi cu atenție; a examina, a cerceta
2. a ațâța, a irita, a provoca pe cineva
(amintindu-i lucruri neplăcute) II. v. i. 1. a căuta, a cerceta amănunțit
2. a râcâi
III. v. r. a se scotoci în buzunare, în portofel etc.
scociorî (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)scociorî, scociorăsc, vb. tranz. –
1. A căuta.
2. A scormoni.
3. A scotoci.
4. A răscoli. – Et. nec. (MDA).
scociorî (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. (
Pop. și
fam.)
1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli.
2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊
Refl. Se scociorăște în buzunare. ◊
Tranz. Ce tot scociorăști acolo ? ♦
Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta.
3. Tranz. Fig. A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [
Var.:
scociorí vb. IV] —
Et. nec.scociorî (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scocior'î (a ~) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. scociorắsc, imperf. 3
sg. scociorá, perf. s. 1
sg. scociorấi, 1
pl. scociorấrăm, m.m.c.p. 3
sg. scociorấse, 3
pl. scociorấseră; conj. prez. 3
să scocioráscă; ger. scociorấnd; part. scociorất