scoc - explicat in DEX

scoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii sau a joagărului; lăptoc, uluc. ♦ Groapă, adâncitură făcută de apa care cade din scoc (1) ♦ P. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Construcție din lemn în formă de jgheab, pe care alunecă buștenii de la locul de tăiere până la căile de transport. 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din scr. skok.

scoc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
scoc (-curi), s. n. – Jgheab de moară. – Megl. scoc. Sl. skokŭ „salt” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 332; Conev 81), cf. bg., slov. skok.

scoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scoc s. n., pl. scócuri

scoc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) scoc n., pl. urĭ (vsl. skokŭ, săritură. V. născocesc). Vest. Lăptoc, canalu care duce apa moriĭ și locu unde cade apa.

scoc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) scoc, scopt, a scoace v. tr. (șat. ex-coquo, ex-coquere). Coc prea mult (vorbind de prăjiturĭ), ferb și scad prea mult (vorbind de lapte cu orez ș.a.). V. răscoc.

scoc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scoc n. 1. canal mic ce duce apa la roata morii; 2. bolboacă, vultoare. [Slav. SKOKŬ, săritură, căderea unei ape].

scoc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii sau a joagărului; lăptoc, uluc. ♦ Groapă, adâncitură făcută de apa care cade din scoc (1) ♦ P. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Construcție din lemn în formă de jgheab, pe care alunecă buștenii de la locul de tăiere până la căile de transport. 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare a] produselor miniere excavate. — Din sb. skok.