scobitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SCOBITÓR, scobitori, s. m. (
Înv.) Cioplitor, sculptor, gravor. – Din
scobi +
suf. -(i)tor.scobitor (Dicționaru limbii românești, 1939)scobitór, -oáre s. Cel ce scobește (de ex., gravoru).
scobitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scobitor m.
1. cel ce scobește;
2. gravor.