scobitoare - explicat in DEX

scobitoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCOBITOÁRE, scobitori, s. f. Bețișor foarte subțire și ascuțit la unul dintre capete, care servește la scoaterea rămășițelor de alimente dintre dinți sau din dinți. – Scobi + suf. -toare.

scobitoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
scobitoare, scobitori s. f. 1. picior foarte subțire. 2. om înalt și slab.

scobitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scobitoáre s. f., g.-d. art. scobitórii; pl. scobitóri

scobitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
scobitoáre f., pl. orĭ. Instrument de scobit (daltă, cuțit ș.a.). Bucățică de lemn saŭ de pană de curățat dințiĭ de mîncare.

scobitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scobitoare f. 1. daltă; 2. mic instrument de curățit dinții.

scobitoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCOBITOÁRE, scobitori, s. f. Bețișor foarte subțire și ascuțit la unul dintre capete, care servește la scoaterea rămășițelor de alimente dintre dinți sau din dinți. — Scobi + suf. -toare.