scobit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOBÍT1 s. n. Faptul de
a (se) scobi. –
V. scobi.scobit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOBÍT2, -Ă, scobiți, -te, adj. Care are o adâncitură, o scobitură; care are formă concavă. –
V. scobi.scobit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scobít s. n.scobit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCOBÍT1 s. n. Faptul de
a (se) scobi. —
V. scobi.scobit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCOBÍT2, -Ă, scobiți, -te, adj. Care are o adâncitură, o scobitură; care are formă concavă. —
V. scobi.