sclipuì - explicat in DEX

sclipui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCLIPUÍ, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge cu greu, puțin câte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. – Et. nec.

sclipui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sclipuí³, sclipuiésc, vb. IV (înv.; despre o construcție sau o parte a ei) a bolti, a arcui.

sclipui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sclipuí (a ~) (a agonisi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipuiésc, imperf. 3 sg. sclipuiá; conj. prez. 3 să sclipuiáscă

sclipui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCLIPUÍ, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge cu greu, puțin câte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. — Et. nec.

sclipuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sclipuì v. Mold. a înjghieba, a strânge picătură cu picătură: și-a sclipuit puține parale CR. [Derivat din clipì, care exprimă o acțiune momentană].