scindare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCINDÁRE, scindări, s. f. Faptul de
a (se) scinda. –
V. scinda.scindare (Dicționar de neologisme, 1986)SCINDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) scinda și rezultatul ei; despărțire; fracționare; spargere. [<
scinda].
scindare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scindáre s. f.,
g.-d. art. scindắrii; pl. scindắriscindare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCINDÁRE, scindări, s. f. Faptul de
a (se) scinda. —
V. scinda.