scinda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCINDÁ, scindez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) despărți în părțile constitutive sau în combinații mai simple; a (se) fracționa, a (se) separa, a (se) subdiviza, a (se) divide. – Din
fr. scinder.scinda (Dicționar de neologisme, 1986)SCINDÁ vb. I. tr., refl. A (se) despărți, a (se) separa; a (se) fracționa. ♦ (
Chim.; despre combinații) A (se) descompune cu ajutorul unui agent fizic sau chimic în combinații mai simple. [< fr.
scinder, cf. lat.
scindare].
scinda (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCINDÁ vb. tr., refl. a (se) despărți, a (se) separa; a (se) fracționa. ◊ (chim.; despre combinații) a (se) descompune cu ajutorul unui agent fizic sau chimic în combinații mai simple. (< fr.
scinder, lat.
scindere)
scinda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scindá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
scindeázăscinda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCINDÁ, scindez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) despărți în părțile constitutive sau în combinații mai simple; a (se) fracționa, a (se) separa, a (se) subdiviza, a (se) divide. — Din
fr. scinder.scindà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scindà v. a divide:
a scinda o chestiune.