schizoidie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHIZOIDÍE s. f. (
Med.) Predispoziție a unor personalități, a unor constituții psihice pentru schizofrenie; tip de personalitate care manifestă această predispoziție; (rar) schizotimie. [
Pr.:
-zo-i-] – Din
fr. schizoïdie.schizoidie (Dicționar de neologisme, 1986)SCHIZOIDÍE s.f. Constituție psihică caracterizată prin tendința de interiorizare; schizotimie. [Gen.
-iei. / < fr.
schizoïdie].
schizoidie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*schizoidíe (-zo-i-) s. f.,
art. schizoidía, g.-d. schizoidíi, art. schizoidíeischizoidie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHIZOIDÍE s. f. (
Med.) Predispoziție a unor persoane, a unor constituții psihice pentru schizofrenie; tip de personalitate care manifestă această predispoziție; (rar) schizotimie. [
Pr.: -
zo-i-] — Din
fr. schizoïdie.