schizofrenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHIZOFRENÍE, schizofrenii, s. f. Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea și destrămarea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea contactului cu realitatea. – Din
fr. schizophrénie.schizofrenie (Dicționar de neologisme, 1986)SCHIZOFRENÍE s.f. Boală psihică gravă, manifestată printr-o scădere treptată a activității intelectuale și printr-un dezechilibru psihic general. [Gen.
-iei. / < fr.
schizophrénie, cf. gr.
schizein – a împărți,
phren – spirit].
schizofrenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCHIZOFRENÍE s. f. boală psihică gravă caracterizată prin disocierea spiritului, idei delirante și halucinații. (< fr.
schizophrénie)
schizofrenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schizofreníe (-zo-fre-) s. f.,
art. schizofrenía, g.-d. art. schizofreníei; pl. schizofreníi, art. schizofreníileschizofrenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHIZOFRENÍE, schizofrenii, s. f. Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea și destrămarea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea contactului cu realitatea. — Din
fr. schizophrénie.