schimbăcios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHIMBĂCIÓS, -OÁSĂ, schimbăcioși, -oase, adj. Schimbător (
I). –
Schimba +
suf. -ăcios.schimbăcios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schimbăciós (
fam.)
adj. m.,
pl. schimbăcióși; f. schimbăcioásă, pl. schimbăcioáseschimbăcios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)schimbăcios a. supus la schimbare, nestatornic:
schimbăcios ca vremea.schimbăcios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHIMBĂCIÓS, -OÂSĂ, schimbăcioși, -oase, adj. Schimbător (
I). —
Schimba +
suf. -
ăcios.schimbăcĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)schimbăcĭós, -oásă adj. (d.
schimbat). Care se schimbă des, nestatornic, variabil:
timp, om, caracter schimbăcĭos. Gram. Care-șĭ schimbă sufixu:
cuvînt schimbăcĭos. Adv. În mod schimbăcĭos.