schimbăcĭos - explicat in DEX

schimbăcios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCHIMBĂCIÓS, -OÁSĂ, schimbăcioși, -oase, adj. Schimbător (I). – Schimba + suf. -ăcios.

schimbăcios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
schimbăciós (fam.) adj. m., pl. schimbăcióși; f. schimbăcioásă, pl. schimbăcioáse

schimbăcios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
schimbăcios a. supus la schimbare, nestatornic: schimbăcios ca vremea.

schimbăcios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCHIMBĂCIÓS, -OÂSĂ, schimbăcioși, -oase, adj. Schimbător (I). — Schimba + suf. -ăcios.

schimbăcĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)
schimbăcĭós, -oásă adj. (d. schimbat). Care se schimbă des, nestatornic, variabil: timp, om, caracter schimbăcĭos. Gram. Care-șĭ schimbă sufixu: cuvînt schimbăcĭos. Adv. În mod schimbăcĭos.