schilăvi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCHILĂVÍ,schilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) schilodi. – Din schilav.
schilăvi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) schilăví(a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilăvésc, imperf. 3 sg. schilăveá; conj. prez. 3 să schilăveáscă
schilăvi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCHILĂVÍ,schilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (înv. și pop.) A (se) schilodi. — Din schilav.