scheunătură - explicat in DEX

scheunătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCHEUNĂTÚRĂ, scheunături, s. f. Sunete ascuțite și repetate de durere sau de bucurie scoase de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [Pr.: sche-u-] – Scheuna + suf. -ătură.

scheunătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scheunătúră (rar) (sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunătúrii; pl. scheunătúri

scheunătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
scheunătúră f., pl ĭ. Glasu cîneluĭ care scheaună. – Și schion- și cheun-.

scheunătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCHEUNĂTÚRĂ, scheunături, s. f. Sunet ascuțit și repetat de durere sau de bucurie scos de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [Pr.: sche-u-] — Scheuna + suf. -ătură.