sceleratețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCELERATÉȚE s. f. (Rar) Manieră de a acționa ca un scelerat. – Din
fr. scélératesse.sceleratețe (Dicționar de neologisme, 1986)SCELERATÉȚE s.f. (
Franțuzism) Nelegiuire, ticăloșie, mârșăvie. [< fr.
scéleratesse].
sceleratețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCELERATÉȚE s. f. manieră de a acționa ca un scelerat. (< fr.
scéleratesse)
sceleratețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCELERATÉȚE s. f. (Rar) Manieră de a acționa ca un scelerat. — Din
fr. scélératesse.