scelerat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și
f. (
Livr.) Persoană vinovată de nelegiuiri, de crime sau socotită capabilă să le săvârșească; om mârșav, ticălos, criminal. ◊ (Adjectival)
Om scelerat. – Din
fr. scélérat, lat. sceleratus.