scară - explicat in DEX

scară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCÁRĂ, scări, s. f. I. 1. Obiect (de lemn, de fier, de frânghie etc.) alcătuit din două părți laterale lungi și paralele, unite prin piese paralele așezate transversal la distanțe egale și servind pentru a urca și a coborî la alt nivel. ◊ Scară de pisică = scară flexibilă formată din două parâme care susțin trepte de lemn, folosită în navigație. ◊ Expr. Scara cerului, se spune, în glumă, despre un om foarte înalt. ◊ Compus: (Bot.) Scara domnului = plantă erbacee din regiunea muntoasă cu flori albastre sau albe (Polemonium coeruleum). 2. Element de construcție alcătuit dintr-un șir de trepte de lemn, marmură, piatră etc. (cu balustradă), servind pentru comunicarea între etaje, între o clădire și exteriorul ei etc.; (la pl.) trepte. ◊ Scară rulantă = scară cu trepte mobile montate pe o bandă rulantă; escalator. ♦ Treaptă sau șir de trepte la un vehicul, servind la urcare și la coborâre. 3. Fiecare dintre cele două inele prinse de o parte și de alta a șeii, în care călărețul își sprijină piciorul. II. 1. Succesiune, șir, serie ordonată de elemente (mărimi, cifre etc.) așezate în ordine crescândă, descrescândă sau cronologică, servind la stabilirea valorii a ceva. ◊ Scara ființelor (sau viețuitoarelor) = șirul neîntrerupt al ființelor organizate, de la cele mai simple până la cele mai evoluate. Scara durității (sau de duritate) = succesiunea progresivă a durității celor zece minerale adoptate ca etalon al gradului de duritate. Scară muzicală = succesiune a sunetelor muzicale, cuprinzând aproximativ opt octave. (Tel.) Scară de gri = scară (II 1) care reprezintă variația luminației în mai multe trepte între nivelul de alb și nivelul de negru, folosită pentru controlul și reglajul sistemelor de televiziune. ♦ (Înv.) Tablă de materii, index. ♦ Ierarhia condițiilor, a stărilor, a rangurilor sociale. ♦ Ierarhia manifestărilor și a valorilor morale și spirituale. 2. Serie de diviziuni la unele aparate și instrumente (termometru, barometru etc.), formând o linie gradată, cu ajutorul căreia se face determinarea unei mărimi prin deplasarea unei părți mobile. 3. Linie gradată care reproduce în mic unitățile de măsură și care servește la măsurarea distanțelor sau a cantităților cuprinse într-o hartă, într-un plan, într-un desen. ♦ Raport constant între dimensiunile reproduse pe o hartă, un desen etc. și cele reale. ◊ Loc. adj. și adv. La scară = într-un raport anumit și constant față de realitate. ◊ Expr. A reduce la scară = a reprezenta un obiect reducându-i dimensiunile, dar păstrând un raport constant al acestor dimensiuni față de realitate. 4. (În expr.) Pe (o) scară întinsă (sau largă) = în măsură mare, în proporții mari. 5. Fig. Măsură, proporție. – Lat. scala (cu sensuri după fr. échelle).

scară (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
scáră (-ắri), s. f. – 1. Obiect care servește la urcat și coborît. – 2. Șir de trepte. – 3. Pîine de formă specială, care se dă de pomană. – 4. Scăriță de trăsură. – 5. Scăriță de șa. – 6. Grad, eșalon, rang. – 7. Gradație. – 8. Sumar, indice. – 9. (Înv.) Gamă. – Mr., megl. scară. Lat. scala (Pușcariu 1543; REW 7637), cf. alb. škalë (Philippide, II, 653), it. scala, prov., cat., sp. escala, fr. échalle; cf. scală. – Der. scărar, s. m. (lemnar care face scări și scărițe; plantă, Polemonium caeruleum); scărilă, s. f. (scară de trăsură); scăriță, s. f. (scară mică; scară de șa, de trăsură; osul urechii); scăriș, adv. (gradat).

scară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scáră s. f., g.-d. art. scắrii; pl. scări

scară (Dicționaru limbii românești, 1939)
scáră f., pl. ărĭ (lat. scala, din. scandia, d. scándere, a te sui; it. scala, pv. cat. sp. pg. escala, fr. échelle. D. rom. vine alb. skara, bg. skara, turc. eskara, grătar, de nu va fi venind d. ngr. [e]shara, grătar. V. șchele). Aparat ca servește la suit, compus din doŭă prăjinĭ saŭ funiĭ unite cu trepte transversale. Șir de trepte fixe de lemn orĭ de peatră la intrarea unuĭ edificiŭ: a trage trăsura la scară. Treaptă fixată la trăsură saŭ la vagon ca să puĭ picĭoru la suire. Un fel de verigă (atîrnată de trăgătorile șeleĭ) care servește ca treaptă la încălicat: căpitanu se înălță în scărĭ. La o carte, tabla de materiĭ, titlurile capitulelor înșirate la un loc pe o pagină pusă la început saŭ la sfîrșit. Gamă, scală: scara cromatică, diatonică. Linie gradată trasă la marginea uneĭ hărți orĭ unuĭ plan și care servește ca unitate de măsurat distanțele. Serie de despărțiturĭ pe un plan p. a măsura înălțimea coloaneĭ de mercur la termometru, înălțimea apelor deasupra etiajuluĭ ș.a. Fig. Ierahie, grad, treaptă: omu e în vîrfu scăriĭ ființelor, boĭeru saŭ intelectualu e în vîrfu scăriĭ sociale. Pe o scară întinsă, în mare, pe o mare întindere. Est. Fam. Scara mîțeĭ, suire pin cățărare fără scară (după amorurĭ). Scara Domnuluĭ, scăricea, o plantă. A tunde cu scărĭ, a tunde răŭ, parc’ar fi niște trepte pe capu celuĭ tuns.

scară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scară f. 1. două prăjini sau funii cu trepte transversale: scara mai poate fi de marmoră sau de piatră; 2. șir de trepte de urcat și coborît: trăsura a tras la scară; 3. pl. inel de cele două căpătâie ale șelei pe care se reazămă piciorul la încălecare; 4. treaptă de suit la trăsură; scara mâței, scară de funie: m´am săturat de scara mâței și de alergări călare AL.; 5. pl. colaci de pomană (v. arhanghel); 6. tablă de materie: scara cărții; 7. Muz. scală; 8. linie gradată ce servă a măsura distanțele pe un plan sau pe o hartă; 9. fig. termen de comparațiune, serie continuă: omul ocupă primul loc în scara ființelor. [Lat. SCALA].

scară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÁRĂ, scări, s. f. I. 1. Obiect (de lemn, de fier, de frânghie etc.) alcătuit din două părți laterale lungi și paralele, unite prin piese paralele așezate transversal la distanțe egale și servind pentru a urca și a coborî la alt nivel. ◊ Scară de pisică = scară flexibilă formată din două parâme care susțin trepte de lemn, folosită în navigație. Scara-pisicii = spațiu alb format în textul cules în urma spațierilor neregulate. ◊ Expr. Scara cerului, se spune, în glumă, despre un om foarte înalt. ◊ Compus: (Bot.) Scara-Domnului = plantă erbacee din regiunea muntoasă cu flori albastre sau albe (Polemonium coeruleum). 2. Element de construcție alcătuit dintr-un șir de trepte de lemn, marmură, piatră etc. (cu balustradă), servind pentru comunicarea între etaje, între o clădire și exteriorul ei etc.; (lapi.) trepte. ◊ Scară rulantă = scară cu trepte mobile montate pe o bandă rulantă; escalator. ♦ Treaptă sau șir de trepte la un vehicul, servind la urcare și la coborâre. 3. Fiecare dintre cele două inele prinse de o parte și de alta a șeii, în care călărețul își sprijină piciorul. II. 1. Succesiune, șir, serie ordonată de elemente (mărimi, cifre etc.) așezate în ordine crescândă, descrescândă sau cronologică, servind la stabilirea valorii a ceva. ◊ Scara ființelor (sau viețuitoarelor) = șirul neîntrerupt al ființelor, organizate de la cele mai simple până la cele mai evoluate. Scara durității (sau de duritate) = succesiunea progresivă a durității celor zece minerale adoptate ca etalon al gradului de duritate. Scară muzicală = succesiune a sunetelor muzicale, cuprinzând aproximativ opt octave. (Tel.) Scară de gri = scară (II 1) care reprezintă variația luminăției în mai multe trepte între nivelul de alb și nivelul de negru, folosită pentru controlul și reglajul sistemelor de televiziune. ♦ (înv.) Tablă de materii, index. ♦ Ierarhia condițiilor, a stărilor, a rangurilor sociale. ♦ Ierarhia manifestărilor și a valorilor morale și spirituale. 2. Serie de diviziuni la unele aparate și instrumente (termometru, barometru etc.), formând o linie gradată, cu ajutorul căreia se face determinarea unei mărimi prin deplasarea unei părți mobile. 3. Linie gradată care reproduce în mic unitățile de măsură și care servește la măsurarea distanțelor sau a cantităților cuprinse într-o hartă, într-un plan, într-un desen. ♦ Raport constant între dimensiunile reproduse pe o hartă, un desen etc. și cele reale. ◊ Loc. adj. și adv. La scară = într-un raport anumit și constant față de realitate. ◊ Expr. A reduce la scară = a reprezenta un obiect reducându-i dimensiunile, dar păstrând un raport constant al acestor dimensiuni față de realitate. 4. (în expr.) Pe (o) scară întinsă (sau largă) = în măsură mare, în proporții mari. 5. Fig. Măsură, proporție. — Lat. scala (cu unele sensuri după fr. échelle).