scaraoțchi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCARAÓȚCHI s. m. (
Pop. și
fam.) Denumire dată căpeteniei dracilor; tartor. [
Var.:
scaraóschi s. m.] – Din
sl. [Iuda]
Iskariotiskŭ.scaraoțchi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)Scaraóțchi, s. m. – Nume popular al diavolului. –
Var. Scaraoschi. Sl. (
bg.,
rus.)
Iskariotski, poreclă a lui Iuda (Șeineanu,
Semasiol., 61; Tiktin; Conev 107).
scaraoțchi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Scaraóțchi (
pop.,
fam.)
s. propriu
m.scaraoțchi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCARAÓȚCHI s. m. (
Pop. și
fam.) Denumire dată căpeteniei dracilor; tartor. [
Var.:
scaraóschi s. m.] — Din
sl. [Iuda]
Iskariotĭskŭ.