scarandiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
scarandív, -ă adj. (vsl. skerendivŭ, dezgustător. V. scandră și scărăndivesc). Munt. Mold. Rar. (rev. I. Crg. 2, 218 și Șez. 30, 167). Plăpînd la mîncare, ligav, care se îngrețoșează ușor. – În Mold. sud și -díŭ, în Trans. (Bîrsa) zgarandiv și zgărăndiv.