scaraoschi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCARAÓSCHI s. m. v. scaraoțchi.scaraoschi (Dicționaru limbii românești, 1939)Scaraóschi și
-óțchi m. (rus.
Iskariotski, Iscarioteanu, porecla luĭ Ĭuda).
Mold. Fam. Capu dracilor, Satana, tartaru cel mare.
scaraoschi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Scaraoschi (Scaraoțchi) m. Mold. tartorul, căpetenia dracilor:
Scaraoțchi îi este lui nănaș AL.;
l’a înțărcat Scaraoțchi, e foarte viclean:
să juri că te-a înțărcat Scaraoțchi AL. [Rus. ISKARIOTSKI, Iscarioteanul, porecla lui Iuda vânzătorul, devenit numele necuratului (v.
Iuda)].
scaraoschi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCARAÓSCHI s. m. v. scaraoțchi.