scandaliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCANDALIZÁ, scandalizez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) indigna, a (se) revolta în fața unei fapte rușinoase, a unui abuz, a unei nedreptăți etc. – Din
fr. scandaliser, lat. scandalizare.scandaliza (Dicționar de neologisme, 1986)SCANDALIZÁ vb. I. refl., tr. A (se) indigna, a (se) revolta. [< fr.
scandaliser, lat.
scandalizare].
scandaliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCANDALIZÁ vb. refl., tr. a (se) indigna, a (se) revolta. (< fr.
scandaliser, lat.
scandalizare)
scandaliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scandalizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
scandalizeázăscandaliza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCANDALIZÁ, scandalizez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) indigna, a (se) revolta în fața unei fapte rușinoase, a unui abuz, a unei nedreptăți etc. — Din
fr. scandaliser, lat. scandalizare.scandalizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scandalizà v.
1. a fi cauza unui scandal;
2. fig. a (se) indigna, a se ofensa.