scabrozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCABROZITÁTE, scabrozități, s. f. (
Livr.) Însușirea a ceea ce este scabros; vorbă, atitudine, faptă scabroasă. – Din
fr. scabrosité.scabrozitate (Dicționar de neologisme, 1986)SCABROZITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este scabros; vorbă, atitudine, faptă scabroasă. [Cf. fr.
scabrosité].
scabrozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCABROZITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este scabros; vorbă, atitudine, faptă scabroasă. (< fr.
scabrosité)
scabrozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scabrozitáte (
livr.)
(sca-bro-) s. f.,
g.-d. art. scabrozitắții; (vorbe, atitudini, fapte)
pl. scabrozitắțiscabrozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCABROZITÁTE, (
2)
scabrozități, s. f. 1. (
Livr. ) Însușirea a ceea ce este scabros.
2. Vorbă, atitudine, faptă scabroasă. — Din
fr. scabrosité.