scăzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂZĂTÓR, scăzători, s. m. (
Mat.) Număr care se scade din altul. –
Scădea +
suf. -ător.scăzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scăzătór s. m.,
pl. scăzătóriscăzător (Dicționaru limbii românești, 1939)scăzătór, -oáre adj. Care scade. S.n., pl.
oare. Aritm. Număru cel maĭ mic care se scade din cel mare la scădere.
scăzător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scăzător n. număr ce se scade din altul.
scăzător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂZĂTÓR, scăzători, s. m. (
Mat.) Număr care se scade din altul. —
Scădea +
suf. -
ător.