scăunaș - explicat in DEX

scăunaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCĂUNÁȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u- – Var.: (reg., 1) scăuiéș s. n.] – Scaun + suf. -aș.

scăunaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scăunáș¹ (persoană) (înv.) (scă-u-) s. m., pl. scăunáși

scăunaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scăunáș² (obiect) (scă-u-) s. n., pl. scăunáșe

scăunaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) scăunáș m. (d. scaun, trunchĭ de tăĭat carnea). Vechĭ. Negustor de vite. Rezident, cel ce ocupă scaunu.

scăunaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) scăunáș n., pl. e. Scăunel.

scăunaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scăunaș n. scaun mic, mai ales de vioară. ║ m. od. 1. negustor de vite; 2. rezident (cf. scaun, 3 și 4).

scăunaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCĂUNÁȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u-. — Var.: (reg., 1) scăuiéș s. n.] — Scaun + suf. -aș.