scărmăneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂRMĂNEÁLĂ, scărmăneli, s. f. (
Fam.) Bătaie, păruială, scărmănătură; ceartă. –
Scărmăna +
suf. -eală.scărmăneală (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scărmăneálă,
scărmănéli, s.f.
1. (reg.) scărmănat.
2. (pop. și fam.) scărmănătură, scărmeniș.
3. (fig.; reg.) cercetare, analiză minuțioasă.
scărmăneală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)scărmăneală, scărmăneli s. f. 1. bătaie, păruială
2. mustrare, ocară, dojană
scărmăneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scărmăneálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. scărmănélii; pl. scărmănéliscărmăneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂRMĂNEÁLĂ, scărmăneli, s. f. (
Fam.) Bătaie, păruială, scărmănătură; ceartă. —
Scărmăna +
suf. -
eală.