scărmănătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scărmănătoáre1 (persoană) (rar)
s. f.,
g.-d. art. scărmănătoárei; pl. scărmănătoárescărmănătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scărmănătoáre2 (unealtă) (rar)
s. f.,
g.-d. art. scărmănătórii; pl. scărmănătóriscărmănătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)scărmănătoáre f., pl.
orĭ. Unealtă de scărmănat (un fel de greblă atîrnată de tavan și care se freacă de altă greblă fixată în pardoseală).
scărmănătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scărmănătoare f. unealtă de scărmănat.