scărilă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
scărílă, scăríle, s.f. (reg.) 1. codârla carului sau a căruței; scărigă. 2. pârleaz.
scărilă (Dicționaru limbii românești, 1939)
scărílă f., pl. e (d. scară. Cp. cu rotilă). Munt. vest. Corlată din apoĭ și din ainte a caruluĭ. V. codirlă.
scărilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scărilă f. codârla carului. [Lit. scară mică].